Zero Bridge (2008)

Filmul de debut al americanului cu tata din Kashmir, Tariq Tapa, „Zero Bridge”, e un rar exemplu de neo-realism in cinematografia indiana, o portretizare plina de viata a greutatilor vietii de zi cu zi din orasul Srinagar din Kashmir. Filmul, o drama despre un adolescent cu o viata chinuita si prietenia dezvoltata rapid cu una din victimele sale, reuseste sa fie sensibil in ciuda realizarii sale brute, necizelate, si a evidentei lipse de experienta a regizorului. Personajul central al povestii e adolescentul ce a abandonat scoala, Dilawar, la randul sau abandonat cu mai multi ani in urma de mama sa. Pentru a-si rotunji suma modesta de bani castigata lucrand pentru unchiul sau, acesta comite diverse furturi marunte. Intr-una din zile fura geanta ce apartine unei femei de 28 de ani, Bani, o studenta intoarsa in Kashmir din State, ce nu se poate duce inapoi in America sa-si finalizeze studiile fara pasaportul furat. Cei doi ajung sa se cunoasca cand Dilawar se intampla sa apara la biroul unde femeia lucreaza. Fara a realiza rolul tanarului in nefericirea ei, Bani se imprieteneste cu acesta, incepand chiar sa-l ajute cu „tema de casa”, fara a realiza ca de fapt tanarul obtine la randu-i bani de la prieteni care inca mai sunt la scoala, pentru aceasta. Continua activitate infractionala a lui Dilawar va cauza complicatii, afectand relatia celor doi. (Prezentarea: cris999 – asiacinefil)

Leave a Reply